PLAYFILM Mortal Engines – Cum ar fi un viitor decadent al omenirii

Mortal Engines (Mașinării infernale) este un film epic despre familie, iubire, trădare și loialitate, care te va captiva încă din primele minute. Este un film dinamic, pe alocuri haotic, dar plin de acțiune și suspans, chiar dacă nu excelează la capitolul originalitate.

Ca în cazul multor filme americane, Mortal Engines te atrage prin numele unor actori de excepție întâlniți în distribuție, dar și datorită renumitului regizor și scenarist Peter Jackson. El a adus filmului doar o umilă contribuție, dar esențială. Știi cât de bine a lucrat în capodopere cinematografice ca The Hobbit și King Kong (2005) și ai mari așteptări de la el.

Pelicula este regizată de Christian Reeves, laureat la premiul Oscar, în trecut, pentru efectele vizuale captivante pe care le gândește.

În colaborare cu Peter Jackson și scenografii Fran Walsh și Philippa Boyens, ambii câștigători de premii Oscar, Christian Reeves a reușit să ecranizeze prima carte din seria Mortal Engines, publicată pentru prima oară de către Scholastic în 2001.
Nu am citit cartea, așa că nu-ți pot spune cât de mult respectă detaliile din roman, dar îți pot oferi o idee despre ce așteptări ar trebui să ai de la filmul Mașinării infernale, a cărui premieră are loc pe 7 decembrie în toate cinematografele de la noi.

Mortal Engines, o lume decadentă care (încă) vânează resurse

Mortal Engines este un SF postapocaliptic, a cărui acțiune se petrece la cel puțin un mileniu în viitor, după ce umanitatea a fost devastată și decimată de un cataclism nuclear, cauzat, evident, tot de om. Oamenii rămași au găsit o nouă cale de supraviețuire, una anarhică, primitivă, dar cu mijloace mecanizate.

Mortal Engines este unul dintre puținele filme de acest gen care dezvăluie o idee relativ atipică, despre un viitor decadent, în care omul nu e nici mai înțelept, nici mai inteligent și nici nu folosește tehnologie mai avansată decât în prezent.

Ai să vezi o lume putredă, care trăiește zilnic într-un infern, în care cei cândva slabi au devenit și mai vulnerabili, iar cei cândva puternici sunt acum mai periculoși ca niciodată.

Așa intră în scenă, din primele minute ale filmului, așa-numitele mașinării infernale. În urma cataclismului, oamenii au renunțat la orice alianță, au pierdut vechiul stil de viață (computerele și telefoanele sunt acum niște simple relicve) și s-au retras în orașe, așezate pe mașinării gigantice, mobile, pe șenile sau pe roți.

Cel mai puternic și mai mare dintre ele este Londra, un oraș prădător, care înghite, la propriu, orașele mai mici pentru resurse (combustibil și oameni deopotrivă). Ca să hrănească bestia șenilată colosală, comandantul Londrei, Thaddeus Valentine (Hugo Weaving), pradă orice îi stă în cale. Este un om ambițios, laș și malefic. Ai ghicit, el este principalul antagonist al filmului. De altfel, Hugo Weaving s-a potrivit întotdeauna cel mai bine în rolurile negative.

Ca să te captiveze, la începutul filmului vei vedea cu sufletul la gură o urmărire infernală între Londra și un oraș minier bavarez mic, ai cărui locuitori simpli încearcă din răsputeri să scape din harpoanele și fălcile prădătorului feroce șenilat.

În această confruntare, intră în scenă un nou personaj important, Hester Shaw (Hera Hilmer), a adolescentă misterioasă și curajoasă, însetată de răzbunare, care, și ea se află la vânătoare, dar a lui Thaddeus Valentine. Firul evenimentelor se desfășoară rapid, cu o înlănțuire complexă de efecte vizuale și suspans.

Deși pare greu de crezut, Hester este personajul pozitiv, dar intră în conflict exact cu persoana nepotrivită – tânărul londonez Tom Natsworthy (Robert Sheehan). Rămas orfan de mic, și el provine din nivelul inferior al giganticului oraș prădător și descoperă rapid că tot ce știa despre idolul său, Valentine, este o minciună.

Destinele lui Hester și Tom se încrucișează, cu toate că sunt foarte diferiți, dar învață să se completeze unul pe celălalt atunci când trebuie să supraviețuiască pe Marele Pământ de Vânătoare (ce a mai rămas din Europa).

Mașinării infernale, un film nu prea original, dar plin de suspans

Mortal Engines nu excelează la capitolul originalitate, chiar dacă ți se pare că n-ai mai văzut așa ceva. Mașinării infernale este un cumul de elemente tematice din alte filme SF celebre. În plus, rolul unor personaje impresionante se estompează pe parcurs și parcă te lasă spre final puțin confuz.

Pe parcursul firului narativ, ai să-l întâlnești pe Shrike, un personaj înfricoșător, prea puțin om și prea mult mașină, un fel de Terminator mai îngrozitor decât cel pe care-l știi, dar care e mai mult decât pare la prima vedere, adică un asasin crud și indestructibil.

Dacă ești mai pretențios și greu de impresionat, ai să observi imediat în Mortal Engines un fel de univers Star Wars, în care ai un imperiu cotropitor, o Rezistență, o Stea a Morții, inclusiv o prințesă Leia (Hester) și un Luke Skywalker (Tom).

De lupta lor depinde destinul tuturor oamenilor rămași pe Pământ. Probabil, pentru prima dată, ai să vezi un film american în care Vestul (Londra) este imperiul cotropitor și ostil, iar Estul (populațiile asiatice, retrase în spatele unui zid gigantic, într-un oraș static) este lumea pașnică, ce visează la prosperitate.

Când cele două lumi se ciocnesc (din nou), se dezlănțuie iadul pe pământ.

În concluzie, nu cred că vei regreta dacă vei merge să vezi Mașinării infernale în cinema. Este genul de film pe care vrei să-l mai vezi o dată, măcar de dragul efectelor vizuale și audio care umplu sala cu universul postapocaliptic din cartea lui Philip Reeve. Este un film care ar trebui să te facă să prețuiești mai mult prezentul, cu bune și cu rele, pentru că viitorul ar putea fi mai sumbru decât am dori, așa că încă avem posibilitatea de a ni-l alege să fie așa cum trebuie.